angelitto a scris ...

Un topic interesant. Pacat ca putini s-au implicat sa ajute. Ma gandesc ca daca ai o orga bunicica sa poti pune midi si scadea tempo'ul si sa canti peste piesa, etc, te ajuta mult. E mult mai usor asa. Daca insa ai o orga mai slabuta o sa fie mai greu.
Un link cu triluri interesant mai jos
Triluri si triolete

marand a scris ...

Pe un alt site, de mult timp apus, cineva a mai ridicat o asemenea problemă, nu chiar sub această formă, dar în esenţă subiectul era acelaşi.Şi atunci, ca şi acum, m-am abţinut să particip la o asemenea discuţie, pentru că pe de-o parte este f. f. f. complicată, iar cei ce citesc răspunsurile ar dori ca problema să fie rezolvată „dintr-o sorbire”, iar pe de altă parte mulți vor spune că mă dau cam „deștept”...în fine, pot să apară fel și fel de „mișto-uri” de prost gust care nu mă vor încânta prea tare...Însă ca și atunci, când mi-am călcat pe inimă, așa o să fac și acum, în speranța că dacă acest site este făcut ca să învățăm unii de la alții atunci poate o să se găsesacă cineva care să aibă ce să învețe și de la mine.
Voi porni de la niște observații simple legate de ceeace a scris Pauleta, cel ce a deschis subiectul ;
1. Nu există clăpari buni de solistică și de armonie.Clăparii buni le fac pe amândouă bine, atât armonia cât și solistica deoadată.Aici vorbim despre stilul da a cânta la o clapă ca la pian.
2. Veți rămâne dezamăgiți de cele ce vă voi spune în continuare ; nu există o metodă standard de studiu astfel încât randamentul elevului să fie garantat.Nu s-a scris până azi nici un manual pentru învățarea unui instrument ; există manual de matematică, dar nu există manual de pian, există manual de lb. română, dar nu există manual de vioară , etc., etc.De ce? Foarte simplu ; învățarea unui instrument muzical este o chestiune care depinde într-atât de mult de personalitatea elevului (indiferent de vârsta pe care o are), încât aplicarea unor metode standard este o inepție, adică ele nu se potrivesc.Atenție ; a nu se confunda manualul cu o culegere de piese muzicale adunate, grupate în ceeace îndeobște noi numim partituri.Partitura îți spune CE să cânți, dar nu-ți spune CUM SĂ FACI ca să reușești să cânți bine! Învățarea unui instrument muzical este o problemă de CREATIVITATE, pentru că atunci când elevul X execută o piesă el de fapt o re-crează sunet cu sunet, (fie după partitură, fie din memorie).Cum creativitatea este o calitate strict individuală, pe cale de consecință ea diferă de la un individ la altul.Aceasta este adevărata explicație pentru care profesorii care predau instrumenete muzicale lucrează cu un singur elev, spre deosebire de ceilalți profesori care predau alte discipline unde rolul creativității este, mai ales la începutul învățării, mult diminuat, el fiind înlocuit cu imitația.
3. Și acum „TREZIREA” ; în viață există două feluri de lucruri, unele simple, altele complicate.Muzica este un fenomen dintre cele mai complexe, (de aceea și introducerea atât de lungă de mai sus).Am citit fel și fel de sfaturi, din partea celor ce au vrut să te ajute, toate utile, pe care le enumăr, pentru le grupa pe toate la un loc : să studiezi de la mai rar la mai repede, să organizezi învățarea unei piese, să asculți muzică, să te ajuți de diverse programe utilizând un PC, etc.Pe de altă parte ți se spune că trebuie să ai auz muzical, să ai o clapă cât decât mai acătării(deși unii spun că nu-i obligatoriu).Mai rămâne să ți se spună că trebuie să ai talent, eventual să ți se spună că trebuie să fii născut pentru a reuși să cânți bine la un instrument.Toate acestea sunt sfaturi utile, pe care eu sunt sigur că le știai, poate nu pe toate, dar majoritatea le știai.Nimeni, însă nu-ți spune CUM se studiază, CUM se organizează învățarea, CUM să faci să ai auz muzical.De fapt, în învățarea muzicii cea mai importantă întrebare este CUM SE FACE?Dacă știi să răspunzi la această întrebare ai găsit calea învățării.
Pentru a răspunde la întrebarea „CUM SE FACE”, trebuie neapărat să o reformulez, astfel ; ce se petrece în mintea unui interpret în timpul actului viu al execuției unei piese muzicale? Aceasta este „zăpăceala” la care te referi tu.Practic, tu simți că studiezi degeaba, că treaba nu merge, dar nu știi cum să formulezi în cuvinte, de fapt nu știi ceeace nu știi !!!Ei bine, aceasta este boala de care suferă toți AUTODACȚII !!
Crezând ei că sunt mari și tari și din diverse motive, care de care mai spălăcite, mai aburite sau mai nu-știu-cum să le zic, refuză să meargă la un profesor.Iată consecințele :
1.Autodidactul (în muzică, că despre asta vorbim) nu are mijloc de comparație.El se compară cu propria lui neștiință.
2.Autodidactul nu știe să învețe.
3.Autodidactul crede că este bine numai ceeace face el, pentru că la început este mai ușor.Apoi, când lucrurile devin mai complicate începe, încet-încet, apoi din ce în ce mai tare, să se dea cu capul de pereți.
...și aș mai putea continua, dar cred că ajunge.
Paradoxal, tot un autodidact ne scoate din încurcătură...Numele lui ; W. A. Mozart!!! La vârsta de 3(trei) ani !!! el ia în mână o vioară, și fară să-i fi arătat nimeni niciodată vreo iotă despre cum se cântă la acest instrument, pur și simplu începe să cânte o melodie ca și cum ar fi știut-o dintotdeauna.Și o să-mi spuneți; „da, dar ăla a fost geniu”.Iar eu o să vă spun că da, a fost geniu, dar nu asta ne interesează pe noi.Pe noi ne interesează ce a fost în mintea lui, CUM ANUME S-AU PETRCUT LUCRURILE acolo, în tărtăcuța lui de geniu, că la trei ani, fără să-i fi arătat nimeni nimic, dintr-o dată a început să cânte la vioară.Răspunsul ni l-a dat tot un neamț, K. A. Martienssen, un psiholog, și este cunoscut în lumea muzicală sub denumirea „complexul copilului minune”. Pe scurt, și în termenii folosiți astăzi explicatia este următoarea ; ÎN MINTEA LUI SUNETELE ERAU ATÂT DE BINE, DE CLAR ORGANIZATE ÎNCÂT ÎNTRE MINTE ȘI MÂINI S-A CREAT O LEGĂTURĂ INSTANTANEE DE NECESITATE CARE A DUS LA „TRADUCEREA” SUNETELOR ÎN EXECUȚIA PIESEI RESPECTIVE LA VIOARĂ. De aici rezultă poate cea mai importantă învățătură ; dacă în minte nu sunt sunete mâna nu știe ce să facă.Martienssen , în cartea care tratează această problemă (Schopferischer klavierunterricht) ne spune cum se transformă mintea într-un „instrument musical”, mâinile devenind un mijloc, ȘI NU UN SCOP, în a reda ceeace este în minte.A pune sunetele în minte nu e o treabă ușoară ; aceasta este diferența dintre un geniu și un om obișniut care încearcă să facă muzica. Și chiar dacă a fost geniu Mozart a luat lecții de muzică cu profesori, deși a dovedit că putea fi un autodidact.El însă a simțit limitele autodidacticismului, și a muncit exact ca un muncitor necalificat; ca orice geniu, era conștient că geniul lui este nesemnificativ fără ajutorul unor profesori care dețineau cunoștințele care-i lipseau.Altfel spus nici geniile nu le știu pe toate ; oare de ce noi nu luăm exemplu de la asemenea oameni?

remuscampean a scris ...

Daca ai computer, un mp3 player si niste casti se poate si fara orga performanta.
Eu am folosit van basco midi player si un program cu care fac screen capture si mi-am facut singur material de studiu la tempo f rar.